Gânduri

Acum am înțeles,mi s-a dat o viață și nu mi s-a promis nimic.

Mi-a spus tata: „Fă ce ai de făcut,azi, nu mâine, că nu aduce anul ce aduce ceasul!”
Ştiu bine asta, „mâine” nu e pentru oricine.
Mă uit la pozele cu mine cu tata si cu mama cand eram mic si ma tineau in brate,toată candoarea lumii cand ma strigau pe nume, în ochii mei era,credeam că lumea e superbă, că oamenii sunt numai buni, că mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, iar moartea, care ne pandeste pe toti nu stiam ca existam, nu făcea parte din calculele mele.
Dacă cineva îmi spunea că sunt frumos, răspundeam plecând privirea: „Mulţumesc!”,acum,insa, caut cu privirea mea ochii aceleia care-mi spune că sunt frumos şi îi mulţumesc privindu-i ochii cu iubire pentru că am învățat: Ochii sunt scurtătura spre suflet.
De atunci și până acum au răsărit din mine două vieți,le-am pus nume,prezent si viitor …le-am îngrijit, le-am educat,ceas de ceas, fără întrerupere,uneia i-am dat drumul spre credinta cu tot cu o aripă din sufletul meu, celeilalte iubirii sufletului meu.
Stiu că iubirea nu se cerşeşte, ştiu că iadul poate fi pe pământ si am cunoscut răutatea, trădarea şi minciuna.
Pentru mine este clar: De la 18 la 30 si… omul se coace,ştiam că trebuie să preţuiesc viaţa, ştiu că viaţa se trăieşte cu clipa şi nu cu anul.
Unii oameni scot din ei cărbune, alţii chihlimbar, rar de tot diamante,mă scuzaţi că vă spun, unii au în suflet o hazna şi pute groaznic.
Acum nu mai ştiu să scriu poezii, dar îmi place mult să scriu ganduri,trairi ale sufletului meu.
Atunci știam că sunt cu frica de Dumnezeu,acum stiu ca sunt si cu multa iubire in suflet,că de nu ar fi nu as povesti!

V. Bold

211 Vizitatori

Check Also

Close
Close