Uncategorized

Timpul trece după o lege statornicită

Ce sminteală să-ţi rânduieşti viaţa întreagă, dacă nu eşti stăpân nici măcar pe ziua de mâine!
Cât sunt de nebuni cei care pun la cale planuri cu bătaie lungă: voi cumpăra, voi construi, voi da bani âmprumut, îi voi cere îndărăt,ma voi âmplini, iar ân cele din urmă îmi voi petrece bătrâneţea în linişte la pensie, obosit şi mulţumit.
Crede-mă totul este nesigur, chiar şi pentru oamenii care cred ca au orice; nimeni nu trebuie să-şi promită nimic pentru viitor; chiar şi ce avem în mâini ne scapă.
Timpul trece după o lege statornicită, dar care ne rămâne necunoscută şi ce importanţă are pentru mine dacă natura ştie sigur ceea ce mie âmi este nesigur?
Avem în gând să facem lungi călătorii pe mare şi să ne ântoarcem ân patrie după un timp ândelungat, după rătăciri pe ţărmuri străine – toate acestea, ân vreme ce moartea ne stă alături; şi cum nu ne gândim niciodată, decât atunci când ni se pun dinainte pilde ale naturii noastre de muritori, care ânsă durează ân noi tot atât cât mirarea noastră.
Numai că nimic nu este mai prostesc decât să te miri că se întâmplă ântr-o zi ceea ce se poate întâmpla ân orice zi. Capătul vieţii noastre stă acolo unde l-a aşezat forţa de neânfrânt a sorţii,Dumenezeu…
Niciunul dintre noi ânsă nu ştie cât de aproape se află de sfârşit; să ne întocmim aşadar sufletul de parcă am fi ajuns la clipa din urmă,să nu amânăm nimic; să ne facem în fiecare zi socotelile cu viaţa,sa iubim …pentru ca maine ..nu se stie…

82 Vizitatori
Close